| Artroza |
Artroza este o afectiune reumatismala. Aceasta face parte din din
grupul reumatismelor degenerative. Artroza este afectiunea
degenerativacaracterizata prin degradarea noninflamatorie a
cartilagiului si capsulei articulare , cu leziuni hipertrofice ale
osului epifizar. Aceasta afecteaza in special articulatiile supuse la
presiuni mari: genunchiul, soldul, coloana vertebrala. 1) Epidemiologia artrozei Artroza este cea mai frecventa afectiune a aparatului locomotor si una dintre cele mai frecvente afectiuni cronice. Frecventa artrozelor creste odata cu varsta. Dupa virsta de 35 ani, circa 50% din populatie prezinta leziuni artrozice, iar dupa varsta de 55 ani, peste 80% din populatie. La nivel mondial, 630 de milioane de persoane sufera de artroza, ceea ce reprezinta un procent de 10-12% din populatia globului. Varsta influenteaza prin imbatranirea fiziologica (cartilaj dezhidratat, cu rezistenta scazuta la agresiunile mecanice). Odata cu trecerea anilor apar si lediuni ale elementelor moi periarticulare (ligamente, tendoane), care pot accentua dezvoltarea artrozei. Artroza apare la ambele sexe. Artroza ocupa locul patru in rindul bolilor care cauzeaza incapacitatea de muncă la femei si locul opt pentru barbati, fiind una dintre cele mai periculoase si mai frecvente boli degenerative, constituind o afectiune articulara cronica. Ereditatea joaca de asemenea un rol important in determinismul artrozelor datorita defectelor calitative a cartilajului articular. De multe ori efectele artrozei sunt prezente in mai multe articulatii ale corpului prin degradarea prematura a cartilajelor. 2) Simptomele artrozei Artrita acuta se semnaleaza prin febra mare, dureri puternice in articulatii, ingrosarea acestora, pielea devenind palida, frisoane. Simptomele artrozei se manifesta prin redoare articulara moderata in special dimineata la prima ora, durere in timpul miscarii (durere care se amelioreaza in repaus), deformarea articulatiei, care devine compacta, dureroasa si rece. Cu timpul, se ajunge la limitarea miscarilor. Durerea este primul simptom care apare in artroza. Aceasta poate fi uneori foarte ascutita si apare odata cu incercarea folosirii articulatiei. Durerea poate radia si in alte regiuni. Daca articulatia nu se foloseste, durerea dispare. Un alt simptom al artrozei il constituie rigiditatea. Rigiditatea in artroza poate sa apara dimineata sau dupa repaus, aceasta disparand dupa 1-2 minute de miscare. Rar, in situatiile mai grave, dimineata, libertatea de miscare a articulatiei afectate este pierduta complet. Uneori, in artroza, apar semne de inflamatie. Aceasta se manifesta prin roseata, tumefactie, durere, cresterea temperaturii locale. In reumatismul acut, inflamatia este prezenta mai frecvent. dar poate sa apara si in artroza datorita inflamatiei consecutive suprasolicitarii articulatiei. 3) Efectele secundare in artroza Efecte secundare destul de grave pot sa apara in urma administrarii unor medicamente cum ar fi medicamentele anti-inflamatoare non-steroide, ibuprofen, indometacin, aspirina, diclofenac, ketotifen. Este necesara o mare atentie in administrarea unui tratament in cazul artrozei. Acest tratament trebuie prescris obligatoriu de catre un medic. 4) Factorii de risc in artroza Factorii de risc in artroza sunt: - dezechilibrul solicitar, rezistenta - infectiile, uneori specifice, alteori nespecifice, care determina artrite - tulburarile de statica - malformatiile congenitale (picior plat, displazie, luxatii congenitale etc.) - varsta peste 40 ani - profesia, frigul, umiditatea - sexul femeinin - traumatismele urmate de consolidari vicioase - istoricul familial - tulburarile circulatorii - factori endocrini – menopauza, mixedemul, acromegalia - instabilitatile articulare - factori metabolici – diabetul zaharat, dislipidemiile, guta - microtraumatismele repetitive - obezitatea 5) Fiziopatologia artrozei Artroza este o afectiune a cartilagiului articular. Cartilagiul articular este un tesut rezistent, elastic, ce acopera capetele osoase in articulatii. Datorita rolului lor protector, de absorbire a socurilor si de facilitare a alunecarii suprafetelor articulare, aceste cartilagii au o suprafata neteda si congrueaza perfect cu suprafata articulara opusa. In special la articulatiile mari, acest lucru este extrem de important. Articulatiile mari (articulatia genunchiului, articulatia soldului, articulatia gleznei, articulatiile coloanei vertebrale) suporta intreaga greutate a corpului, iar fortele enorme care actioneaza asupra lor se manifesta pe diferite unghiuri. Pe masura ce aceste cartilagii articulare sunt tot mai afectate de procesul artrozic, suprafata cartilagiilor si a osului de dedesubt devine neregulata, apar excrescente osoase ("ciocuri", "noduri"). Aceasta duce la imposibilitatea sulisarii normale a capetelor osoase, ajungandu-se pana la stadiul in care oasele se freaca direct intre ele. In atroza, procesul patologic cuprinde intreaga articulatie. Procesul de dezvoltare al artrozei este destul de complex. Artroza se declanseaza datorita modificarii anumitor constituienti proteici in timp ce altii isi maresc numarul sau dimensiunea. Organismul incearca sa se refaca prin proliferarea celulelor cartilagiului insa acest proces de regenerare combinat cu procesul de distrugere al cartilagiului, duce la pierderea netezimii suprafetelor articulare, acestea nemaialunecand normal una pe celalta. Acest proces este insotit de o producere in masa a enzimelor care de obicei se afla in celulele cartilajului. Datorita inflamarii locale cauzate de aceste enzime, se mareste deteriorarea tesutului, aparand dupa scurt timp mici eroziuni pe suprafata cartilagiului. Cartilagiul apare acum a fi plin de mici gauri. Datorita acestor deformari si modificari ale cartilagiului, osul vecin va fi la randul sau deteriorat, prezentand fisuri si chisturi. Ca o compensare a acestui proces patologic, organismul incearca sa mareasca stabilitatea articulatiei prin marirea suprafetei de contact al suprafetelor articulare. Acest lucru il realizeaza prin sinteza osoasa locala, marind astfel osul. Insa acest os, nefiind unul norma, nu este suficient de bine adaptat functiilor sale. Astfel acesta este susceptibil la microfracturile care au loc mai ales cand articulatiile suporta o greutate neobisnuit de mare. Procesul inflamatoric duce la o hipertrofie a tendoanelor, muschilor, ligamentelor si a capsulei articulare. Evolutia artrozei difera de la un pacient la altul. Se intampla ca unii pacienti, desi au articulatiile degetelor deformate, sa nu resimta nici o durere, iar altii cu aceleasi grad de deformare a degetelor sa aiba dureri mari. Artrita cronica inflamata nu se datoreaza infectiei ci depozitarii in articulatii a unor deseuri pe care corpul nu le poate elimina, rezultate din procesele metabolice. Sinovia este un lichid vascos, lubrifiant, din interiorul articulatiei. Acesta este secretat de membrana sinoviala ce captuseste capsula articulara. Rolul lichidului sinovial este atat de lubrifiant, ajutand suprafetele articulare sa culiseze fin una pe cealalta cat si un rol nutritiv, asigurand astfel o buna functionare a articulatiilor. Cand inflamarea membranei sinoviale ajunge la un stadiu avansat, prolifereaza si roade cartilajul protector, astfel ca articulatia se deformeaza si devine greu de mobilizat, mobilitatea sa fiind mult redusa, apar durerile insuportabile, iar boala poate degenera in atrofie musculara. 6) Tratamentul artrozei a) Tratamentul medicamentos in artroza Tratamentul medicamentos in artroza se intampla sa aiba efecte secundare, uneori forte forte grave. De aceea medicatia trebuie prescrisa obligatoriu de un medic, in urma unui consult amanuntit. In afara decompensarilor algice sau inflamatorii, tratamentul medicamentos analgetic si antiinflamator (steroidian sau nesteroidian) este de evitat atat datorita efectelor secundare generale (gastrice, hepatice, renale), cat si efectelor secundare locale pe care se pare ca le are asupra cartilajului articular. Tratamentul medicamentos in artroza poate contine: - anti-inflamatorii nesteroidiene (AINS) care reduc durerea si inflamatia: ibuprofen, indometacin, aspirina, diclofenac, ketotifen - administrarea orala de glucozamina sau condroitinsulfat ofera o ameliorare a durerii si se pare o crestere a functionalitatii - infiltratiile intraarticulare cu corticosteroizi au efect analgezic dar contribuie la degradarea cartilajului articular - acidul hialuronic se indica in cure de 3-5 injectii intraarticulare repetate de 2-4 ori pe an; exista studii care au demonstrat ameliorarea durerii pe termen mai lung si cresterea distantei de mers fara aparitia durerii b) Tratamentul fizioterapeutic in artroza Tratamentul fizioterapeutic in artroza consta in diferite proceduri terapeutice efectuate cu ajutorul unor aparate. In tratarea artrozei se recomanda sedinte de ultrasunet si electroterapie, in fiecare zi, timp de 12 zile. Electroterapiea consta in curentul galvanic, curentul de joasa si medie frecventa cu efecte vasodilatatoare, stimulare neuromusculara, biotrofice, ultrasunet cu efect miorelaxant si hiperemiant, termoterapie locala (aplicatii locale de caldura). c) Tratamentul kinetoterapeutic in artroza Tratamentul kinetoterapeutic are obiective multiple in in tratarea artrozei. Principalele obiective sunt cresterea fortei musculare, marirea amplitudinii de miscare, imbunatatirea coordonairi si refacerea schemelor motrice. Kinetoterapia are de asemenea si un efect antialgic, de diminuare a durerii. Pentru a avea cele ami bune rezultate, sunt necesare 12-24 sedinte zilnice. Kinetoterapia combinata cu fizioterapia si masajul constituie cea mai puternica arma impotriva artrozei. Efectele benefice ale acestui tratament sunt numeroase si durabile in timp. d) Tratamentul prin masaj in artroza In tratarea artrozei, masajul are un un efect antialgic. e) Tratamente naturiste in artroza - Se fac bai cu paie uscate de ovaz sau scuturatura de fan, circa 10 gr. la 5 l. de apa clocotita, care se strecoara si se adauga in apa de baie, timp de 21 de zile. - Se poate aplica peste noapte pe locul dureros pedicuta amestecata cu putina apa calda. - Se spala zilnic picioarele cu apa rece si otet, seara timp de 1 luna. - Se aplica o cataplasma cu mustar negru sau cu hrean ras, amestecate cu putina apa fierbinte, atat cat sa se formeze o pasta, care se aplica pe un tifon si se inveleste locul dureros. - Se practica mersul descult prin roua, nisip si gimnastica medicala. - Se maseaza locurile dureroase cu tinctura de tataneasa sau galbenele, ori cu alifie din aceleasi plante. - Se beau ceaiuri din urzica, frasin, coacaz, cretusca, coada calului, urzica cate 2 linguri la 250 ml. de apa clocotita. - Ceai diuretic: infuzie din coada calului, urzica, 3 cesti pe zi. - Se aplica frunze de varza proaspete pe locurile dureroase si comprese cu aburi din ceai de coada calului sau comprese cu branca ursului (crucea pamantului, talpa ursului, urechea porcului). - Vara se recomanda baile cu frunze si tulpini de rosii, fierte 1 ora in apa, apoi se scutura si se folosesc. - Se recomanda " mantaua spaniola " de 2 ori pe saptamana. - Se pun comprese cu biter suedez timp de 4 ore. 7) Profilaxia artrozei Este foarte importanta mentinerea greutatii corporale ideale sau scaderea in greutate daca este cazul. Se evita mersul pe jos prelungit cat si ortostatismul prelungit. Daca exista inegalitati ale membrelor inferioare este necesara corectarea acestora. |
Graficul celor mai descarcate documente
 |
KINETOTERAPIE |
 La cabinet |
|
| La domiciliu |
|
| La firme sau institutii |
|
 |
FIZIOTERAPIE |
| La cabinet |
|
| La domiciliu |
|
| La firme sau institutii |
|
 |
MASAJ TERAPEUTIC |
| La cabinet |
|
| La domiciliu |
|
| La firme sau institutii |
|
 |
TERAPIE COMBINATA |
| La cabinet |
|
| La domiciliu |
|
| La firme sau institutii |
|
 |
PROGRAME SPECIALE |
| La cabinet |
|
| La domiciliu |
|
| La firme sau institutii |
|
 |
LISTA PRETURI |
| Preturile afisate au caracter
informativ si pot varia in functie de complexitatea tratamentului. |
|